Când facem o faptă bună vom fi luptaţi de diavoli. Cu atât mai mult, atunci când ne rugăm. Pentru că rugăciunea îl provoacă pe diavol la luptă. Iar diavolul loveşte acolo unde găseşte locul cel mai potrivit în legătură cu carac­terul pe care îl aveţi. Dacă creştinul este mai greoi, el va fi luptat cu lenea, cu desfrânarea, cu somnul, cu lăcomia pântecelui şi celelalte asemănătoare. Iar dacă este mai iute, va fi luptat cu mânia, judecarea aproapelui, mândria, slava deşar­tă. Dacă însă este mai puţin duhovnicesc, el va fi luptat cu imaginaţia şi apoi cu egoismul - iubirea de sine. Dumnezeu, însă, nu va îngădui să fim luptaţi peste putere. Dacă mergi pe calea împărătească, să nu-ţi fie frică, pentru că nu vei păţi nimic rău.

(Ierod. Cleopa Praschiv, Pelerinaj în Sfântul Munte Athos, Sfânta Mare Mănăstire Vatopedi, Ed. Panaghia, 2005, p. 103)