Istoria Icoanei Maicii Domnului „Îndrumătoarea” de la Biserica „Mihai Vodă” din București
Numeroși închinători au istorisit că au primit împlinirea cererilor, sănătate și duhovnicească mângâiere prin această icoană, întrucât Preacurata Fecioară răspunde cu dragoste de mamă fiecărui pelerin, la orice rugăciune.
Icoana Maicii Domnului „Îndrumătoarea” din biserica Mănăstirii „Mihai Vodă” din București este un dar al călugărilor athoniți trimis ca recunoștință pentru binefacerile acordate de marele și binecredinciosul domnitor Mihai Viteazul (1593–1601). Acesta a făcut numeroase danii către mănăstirile Sfântului Munte Athos: Xenofont și Vatopedu, dar mai ales pentru Mănăstirea Simonos Petra, pe care a refăcut-o din temelii pe cheltuiala sa, în perioada 1595-1597, când i-a închinat și ctitoria bucureșteană cunoscută până astăzi după numele său. Părerea specialiștilor este că icoana este de factură bizantină, datând probabil din a doua jumătate a secolului al XV-lea (1450-1460). Astfel, inscripția de pe icoană, care conține anul 1666, nu arată anul pictării, ci, probabil cel al restaurării ei de către monahul Ioan de la Rusicon sau anul când icoana a ajuns în proprietatea Mănăstirii „Mihai Vodă”. Icoana a fost de la început împodobită cu foiță de aur de foarte bună calitate. Numele icoanei provine de la atitudinea Maicii Domnului, pictată având mâna dreaptă care arată spre Pruncul Hristos. De aceea, în limba greacă, acest tip de icoană se numește „Odighitria”, adică „Îndrumătoare” sau „Povățuitoare” ori „Călăuzitoare” spre Hristos.
Dintre minunile consemnate cu privire la această icoană, amintim următoarele:
După ce a fost translatată în perioada regimului comunist, biserica Mănăstirii „Mihai Vodă”, a fost redeschisă și resfințită în 17 aprilie 1994. A doua zi, credincioșii au venit la preot spunându-i că icoana arde. Nu era vorba, însă, de un foc material. Credincioșii au văzut cum icoana părea că arde în sine, luminând, lucru pe care și preotul l-a constatat personal. Urmare a acestei minuni, s-a luat hotărârea ca icoana să fie restaurată. A fost aleasă în acest sens doamna Irina Predescu, cea care s-a ostenit cu multă dăruire. În timpul muncii de restaurare s-a constatat că icoana a fost repictată de cel puțin trei ori în decursul timpului, după cum au demonstrat straturile succesive de vopsea, care acopereau ceea ce acum reprezintă chipul icoanei Maicii Domnului. Icoana poartă pe spate paramanul (o pânză pătrată neagră pe care sunt brodate Crucea, sulița și celelalte obiecte care au fost folosite la Pătimirile și Răstignirea Domnului Hristos) acest însemn călugăresc amintind de faptul că Maica Domnului este și ocrotitoarea monahilor și a tuturor celor ce-și poartă crucea vieții cu credință.
Numeroși închinători au istorisit că au primit împlinirea cererilor, sănătate și duhovnicească mângâiere prin această icoană, întrucât Preacurata Fecioară răspunde cu dragoste de mamă fiecărui pelerin, la orice rugăciune. Prin sfânta icoană, au simțit prezența reală a Maicii Domnului în mijlocul lor, arătându-se vindecătoare de cancer, dăruitoare de prunci mamelor care nu puteau să zămislească, purtătoare de grijă celor nevinovați din închisori, apărătoare a bisericii „Mihai Vodă” de hoți și multe altele. Pentru toate acestea se păstrează mărturii scrise ale credincioșilor care s-au bucurat de darurile Maicii Domnului, dobândite în urma rugăciunilor înălțate în fața icoanei.
În mai multe rânduri s-a observat că, în timpul sărbătorilor, mai ales a celor închinate Maicii Domnului, icoana își schimbă înfățișarea, arătând bucurie pe chip și îmbujorându-se. Altădată însă se arată unora mustrătoare și atunci chipul se încruntă.
Întrucât icoana aceasta are ca model icoana „Odighitria” de la Mănăstirea Xenofont din Sfântul Munte Athos, și icoana Maicii Domnului din biserica „Mihai Vodă” din București se prăznuiește la aceeași dată, 21 ianuarie, zi în care se săvârșesc slujba de priveghere, procesiune în jurul bisericii și Sfânta Liturghie.
Textul Paraclisului în cinstea Icoanei „Odighitria” de la Mănăstirea Xenofont a fost tradus din limba greacă de monahii români din Sfântul Munte Athos, apoi a fost adaptat de Pr. stavrofor Adrian Beldianu, parohul bisericii „Mihai Vodă”, unde în fiecare luni seara de peste an, după vecernie, se cântă acest Paraclis, iar apoi a fost diortosit de Arhim. Chiril Lovin.
Pentru rugăciunile și mijlocirile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin!
Buna Vestire – cea mai veche sărbătoare închinată Maicii Domnului
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro