Aducerea icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului Siriaca la Mănăstirea Ghighiu este legată de numele vrednicului de pomenire Episcop Vasile Samaha de Sergiopolis (Siria). Pe când era slujitor al metocului Patriarhiei Antiohiei în Moscova, acesta făcea numeroase vizite în țările ortodoxe, însoțind, ca arhimandrit, delegațiile Bisericii Antiohiene. Cunoștea și Biserica noastră și îl prețuia pe vrednicul de pomenire Patriarh Justinian. În iarna anului 1958, Vasile Samaha a întreprins pentru întâia dată ca arhiereu o vizită în România, iar cu acel prilej a vizitat și câteva mănăstiri.

Cronica vremii consemnează: „Se face aici cuvenită însemnare asupra bucuriei ce s-a petrecut astăzi, 25 februarie 1958, în Sfânta Mănăstire Ghighiu. Prea Sfinția Sa Episcopul Vasile Samaha, solul Patriarhiei Apostolice din Antiohia, a dăruit Prea Fericirii Sale, Patriarhului Justinian al României, o icoană a Maicii Domnului, veche de peste patru sute de ani și vestită prin minunile ei. Prin vrerea lui Dumnezeu și prin dragostea Sfintei Fecioare, Prea Fericirea Sa, Patriarhul, a hotărât ca această sfântă icoană să fie sălășluită în Mănăstirea Ghighiu. Drept aceea, Prea Sfinția Sa Episcopul Vasile Samaha de Sergiopolis, însoțit de Prea Sfinția Sa Episcopul Teoctist Botoșăneanul, Vicar Patriarhal, a venit astăzi în Mănăstirea Ghighiu și a adus cu sine darul său de preț. Și fiindcă biserica cea mare acum se preînnoiește, a fost așezată icoana, pentru început în paraclisul mănăstirii sub văzduh de clopote, cântări duhovnicești și lacrimi de bucurie. Iar soborul maicilor din această mănăstire a făcut, împreună cu vlădicii întâia rugăciune în cinstea sfintei icoane și au cinstit-o cu laude, metanii și cu duhovnicească sărutare. «O prea Sfântă Maică a lui Hristos Dumnezeu, păzește sfânt locașul acesta și întărește credința ortodoxă a celor ce te laudă pre tine»”.

Istoria păstrată în amintirea și în sufletul monahiilor Sfintei Mănăstiri Ghighiu ne spune că această icoană este veche de peste patru sute de ani, fiind vestită pentru minunile ei. A fost pictată pe lemn de santal, undeva în Rusia, și este o reproducere a icoanei Maicii Domnului din Kazan sau Kazanskaya, cea mai cunoscută icoană rusească, după care s-au făcut numeroase copii, răspândite în tot cuprinsul Rusiei, dar și dincolo de granițele ei. Prin străvechile legături dintre Biserica Rusă și cea Antiohiană, prin trimiterea de numeroase daruri în sprijinul creștinilor din Antiohia, prin pelerinii ruși care călătoreau spre Orient, icoana a ajuns în Antiohia, la un moment rămas necunoscut. De aici o aduce episcopul Vasile, căruia Maica Domnului i-a descoperit de mai multe ori că trebuie să ducă icoana la Mănăstirea Ghighiu în România. După ce a lăsat Sfânta Icoană în paraclisul mănăstirii, Episcopul Vasile s-a așezat în genunchi în fața icoanei, plângând și cerându-i Maicii Domnului iertare, crezând că a dorit să plece din Siria din cauza păcatelor săvârșite de către credincioșii de acolo.

Icoana Maicii Domnului, numită Siriaca, după venirea ei, a stat în paraclisul mănăstirii timp de 34 de ani. În anul 1992, Maica Domnului i-a descoperit în chip minunat maicii starețe Pelaghia, pe când aceasta se afla în pelerinaj la Locurile Sfinte, că trebuie să ducă icoana în biserica mare, zicându-i: „Scoateți-mă de aici, am venit să ajut lumea!”. De atunci icoana se află în biserica mare a mănăstirii și, prin ea, Născătoarea de Dumnezeu ascultă și împlinește rugăciunile tuturor celor care o cheamă în ajutor cu credință.
La această icoană mulți s-au tămăduit de boli care omenește nu se mai puteau vindeca, multe femei au fost binecuvântate cu prunci sănătoși după ani în care nu puteau zămisli și mulți dintre cei care s-au rugat cu lacrimi în fața icoanei au fost feriți de primejdii ori au avut mari bucurii și împliniri. Necontenit, binefacerile Maicii Domnului se revarsă asupra mănăstirii și asupra pelerinilor prin icoana făcătoare de minuni.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința sa din 15 februarie 2018, a hotărât înscrierea în calendar a prăznuirii Icoanei Maicii Domnului Siriaca în ziua Izvorului Tămăduirii (vineri în Săptămâna Luminată) a fiecărui an.

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin!