Buna Vestire este cea dintâi sărbătoare confirmată în documente, dintre cele închinate Maicii Domnului. În primele secole creștine, sărbătoarea Bunei Vestiri avea un caracter local, iar data de prăznuire varia. Astfel, unii o sărbătoreau în ajunul Bobotezei (5 ianuarie), iar în unele Biserici din Apus, precum cele din Spania, Galia şi Milano, Buna Vestire era sărbătorită în data de 18 decembrie. În secolele IV-V, eretici precum Colliridienii şi Nestorienii înjoseau fiinţa Fecioarei Maria și contestau dogma Întrupării Mântuitorului. De aceea, Biserica „a mărit solemnitatea acestei sărbători, în contra acelor eretici, şi a împodobit-o cu cântări, cuvântări şi privegheri de noapte. Mai târziu, serviciul divin al acestei zile s-a îmbogăţit cu imnele de bucurie făcute de loan Damaschn, Teofan, Mitropolitul Niceei şi alţi imnologi mari”, după cum afirmă liturgistul Badea Cireșanu.

Temeiul scripturistic al acestui praznic îl găsim în Evanghelia după Sfântul Apostol și Evanghelist Luca. Spre deosebire de ceilalți evangheliști, Luca nu începe relatarea Evangheliei sale cu Nașterea sau Botezul Domnului, ci cu alte două evenimente, petrecute înaintea acestora: vestea nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și Buna Vestire. Citim, astfel, în primul capitol, că la șase luni după zămislirea Sfântului Ioan Botezatorul, Arhanghelul Gavriil a fost trimis din nou pe pământ spre a duce veste, de această dată în orașul Nazaret din Galileea, la o fecioară pe nume Maria:

Şi intrând îngerul la ea, a zis:  „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus” (Luca 1, 28-31).

Cu toate că, în Sfânta Scriptură, nu găsim niciun indiciu legat de locul în care se afla Maica Domnului în momentul Bunei Vestiri, s-a transmis până în zilele noastre tradiţia locală conform căreia Fecioara era la fântâna din apropierea casei unde locuia, pentru a scoate apă. Astăzi, această fântână este alimentată cu apă din izvorul Maicii Domnului, aflat sub Biserica închinată Sfântului Arhanghel Gavriil.

Praznicul Bunei Vestiri este sărbătorit în fiecare an în Postul Mare și este consemnat în calendarul ortodox cu dezleagare la untdelemn, vin şi peşte, indiferent în ce zi ar cădea. Părintele Nicolae Necula spune că permisiunea consumului de carne de pește în timpul postului este „o derogare pentru cei ce se ostenesc, nu o hrană permanentă, zilnică. Prin compoziția chimică, această carne se deosebește de cea a animalelor sau a păsărilor dinafara mediului acvatic”.

În plan liturgic, sărbătoarea Bunei Vestiri a fost cinstită de-a lungul timpului prin cântări și imne alese, dintre care o importanță deosebită o are Acatistul Bunei Vestiri. Acesta a fost închinat Maicii Domnului, ca laudă și mulțumire pentru eliberarea miraculoasă a Constantinopolului în urma unei invazii a perșilor și avarilor, în anul 626 și este prototipul tuturor acatistelor pe care le cunoaşte Biserica noastră.

De altfel, însăși denumirea de akatistos (ακαθιστος) vine din limba greacă, fiind rezultat prin adăugarea negației a la verbul καθιξω, care înseamnă a sta jos, pentru a se arăta că în timpul acestei cântări nu se stă jos, ci în picioare.

Praznicul Bunei Vestiri a fost legat în mod direct, încă din cele mai vechi timpuri, de data Naşterii Mântuitorului, aflându-se exact la nouă luni înainte de Crăciun. Cele două sărbători nici nu ar putea fi gândite separat, Naşterea fiind urmarea firească a Bunei Vestiri, fiecare dintre ele constituind, în felul său, începutul mântuirii neamului omenesc.

Buna Vestire înseamnă, dincolo de toate aceste informații, bucurie – primul cuvânt pe care Arhanghelul Gavriil l-a rostit atunci când a venit să-i aducă Fecioarei Maria vestea cea bună:

„Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei” (Luca 1, 28).

De aceea, în fiecare an, în preajma acestui praznic împărătesc închinat Maicii Domnului, suntem chemaţi să ne bucurăm și noi, purtând în suflete nădejdea sfântă a mântuirii.