Istorisire din Limonar despre un stareț care a viețuit în peștera Botezătorului
„Eu sunt Ioan Botezătorul și pentru aceea zic ție, să nu te duci de aici nicăieri, că această peșteră mică este mai mare decât muntele Sinai, că în aceasta a intrat de mai multe ori Domnul nostru Iisus Hristos, cercetându-mă pe mine.”
Era un oarecare stareț, viețuind în mânăstirea lui ava Eustorghie, cu numele Ioan. Pe acesta, cel între sfinți Ilie, patriarhul Ierusalimului, a voit a-l pune egumen întru aceeași mănăstire. Iar acela nu voia, zicând: „Voi merge în muntele Sinai pentru rugăciune”. Dar patriarhul îl silea pe el cu multe cuvinte ca să rămână și după ce n-a putut nicidecum să-l înduplece, mai pe urmă l-a slobozit, făgăduind el că, după întoarcere, va primi egumenia.
Și așa, sărutând pe patriarh, a ieșit în pustie, să meargă la muntele Sinai, luând cu sine și pe ucenicul său. Deci, trecând el râul Iordanului și depărtându-se cam o milă, iată l-au cuprins pe stareț frigurile și atât s-au întârit, cât nu putea merge mai departe și, aflând o peșteră mică, a intrat într-însa ca să se odihnească puțin. Și în așa fel era ținut de friguri starețul, încât nu putea nici a se mișca; și a petrecut așa trei zile. Iar în noaptea următoare a văzut pe cineva, stând înaintea lui și zicându-i: „Spune-mi bătrânule, unde vrei să mergi?”. I-a răspuns lui bătrânul: „În muntele Sinai”. Și i-a zis lui: „Să nu te duci de aici”. Și, neputând a-l opri pe el, s-a dus de la dânsul. Și petrecea starețul aprins și mai mult de foc. Iar întru a doua noapte, tot acela a stat înaintea starețului, în același chip, și a zis: „Pentru ce bătrânule, te necăjești? Ascultă-mă pe mine, nu te duce aiurea, ci rămâi aici”. I-a grăit starețul: „Tu cine ești?”. I-a răspuns lui cel ce se arătase: „Eu sunt Ioan Botezătorul și pentru aceea zic ție, să nu te duci de aici nicăieri, că această peșteră mică este mai mare decât muntele Sinai, că în aceasta a intrat de mai multe ori Domnul nostru Iisus Hristos, cercetându-mă pe mine. Făgăduiește-mi că vei viețui aici și eu îndată sănătos te voi face”.
Aceasta auzind, starețul, cu bucurie, s-a făgăduit a petrece în peșteră și, vindecându-se îndată, a petrecut acolo toate zilele vieții sale. Iar peștera aceea starețul a făcut-o Biserică și a adunat frați. Și se numea locul acela Sapsas.
(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, p. 100)
Maica Domnului este darul lui Dumnezeu pentru omenire
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro