În Everghetinos, o colecție de cuvinte duhovnicești și povestiri ale Părinților pustiei, se spune că trei lucruri sunt îndeosebi bineplăcute înaintea lui Dumnezeu: primul este a mulțumi Domnului în boală și suferință; al doilea este ascultarea monahală și lepădarea voii proprii, iar al treilea a săvârși lucrarea lui Dumnezeu în curăție (Everghetinosul, volumul I, tema 19, 2. Din Pateric – 7, ediție bilingvă, Sfânta Mare Mănăstire Vatoped, Muntele Athos, 2007, p. 243).

În ceea ce privește primul lucru, a da mulțumită în necazuri, am avut prilejul să-l cunosc eu însumi din cercare în anul 1968, când a trebuit să petrec mai multe zile în spital în urma unei operații. Am hotărât atunci ca în tot acest răstimp singura mea rugăciune să fie: „Slavă Ție, Doamne! Mulțumescu-Ți Ție, Doamne, pentru toate!”. M-am rugat astfel până ce anestezia a început să-și facă efectul, iar când m-am trezit am reluat rugăciunea, care m-a însoțit în toate zilele ce au urmat.

La sfârșitul săptămânii nu mai voiam să plec din spital! Mult folos duhovnicesc am primit din această experiență.

(Arhimandritul Zaharia Zaharou, Adu-ți aminte de dragostea cea dintâi (Apocalipsa 2, 4-5) – Cele trei perioade ale vieții duhovnicești în teologia Părintelui Sofronie, traducere din limba engleză de Monahia Porfiria, Editura Doxologia, Iași, 2015, pp.153-154)