Iubirea aproapelui nostru

Cuvinte duhovnicești

Iubirea aproapelui nostru

Se cuvine să ne îngrijim prin toate mijloacele ca din pricina iubirii de sine să nu împiedicăm mântuirea aproapelui, nici pacea lui sufletească, nici izbânda lui duhovnicească.

Ne este de folos să ne amintim mereu cum gândea fericita Teodora, care, în timpul purtării potrivnice a celorlalţi faţă de ea, îşi spunea în sinea ei; „Ești nevrednică de iubirea aproapelui".

Se cuvine să ne îngrijim prin toate mijloacele ca din pricina iubirii de sine să nu împiedicăm mântuirea aproapelui, nici pacea lui sufletească, nici izbânda lui duhovnicească. Pentru aceasta vom da mare răspuns înaintea lui Dumnezeu, dacă nu vom fi atenţi. Datoria creştinului este să ajute la mântuirea aproapelui, nu să o împiedice.

Trebuie să ne străduim să avem părere bună despre toţi oamenii. Numai Dumnezeu vede inimile, noi, însă, nu îi putem judeca pe oameni fără să greşim.

(Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, p. 126)

Citește despre: