Cel ce a dobândit iubirea desăvârşită de Dumnezeu trăieşte în această viaţă ca şi cum nu ar exista. Este străin de cele pământeşti şi le aşteaptă cu nerăbdare pe cele cereşti. A fost preschimbat cu totul de iubirea de Dumnezeu şi nu poate fi legat de nici o altă iubire.

Cel ce se iubeşte pe sine nu-L poate iubi pe Dumnezeu. Cel ce datorită iubirii de Dumnezeu nu se iubeşte pe sine, acela Îl iubeşte pe Dumnezeu.

Acela care-L iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu se consideră pe el străin şi trecător pe pământul acesta. Şi asta se întâmplă pentru că, străduindu-se să-şi unească mintea şi inima cu Dumnezeu, se dedică în totalitate Acestuia.

Sufletului care L-a iubit în totalitate pe Dumnezeu, chiar şi când se desparte de trup, nu-i va fi teamă de stăpânul văzduhului. Va zbura împreună cu îngerii ca dintr-o ţară străină în patria lui cerească.

(Un serafim printre oameni – Sfântul Serafim de Sarov, traducere din limba greacă Cristian Spătărelu, Editura Egumeniţa, 2005, p. 316)