- Gheronda, ce este iubirea de sine?

- A face pe plac omului tău celui vechi, adică a-l iubi pe omul tău cel vechi. Şi lăcomia pântecelui şi egoismul şi încăpăţânarea şi invidia se trag din iubirea de sine. Şi, vezi, unul din iubire de sine caută confortul, tihna personală, fără a ţine cont de nimeni. Altul se îngrijeşte cu meticulozitate de mâncarea sa, de somnul său, ca nu cumva să păţească ceva cu sănătatea. Altul caută să fie luat în seamă, să fie apreciat de ceilalţi: puţin să nu-i dai importanţă sau să nu-i faci voia, că reacţionează imediat: „De ce nu m-au băgat în seamă? îţi spune. Am să le arăt eu lor!”. Măi, măi, înfricoşător lucru este iubirea de sine!

În mod normal, trupului trebuie să-i dăm numai ceea ce are nevoie. Un lucru este dorinţa şi alt lucru este nevoia. Un lucru este să vreau să mulţumesc trupul şi alt lucru este să-i dau trupului ceea ce are nevoie. Să presupunem că am înaintea mea două mâncăruri cu aceleaşi vitamine, dar una din ele este mai gustoasă decât cealaltă. Dacă o prefer pe cea mai gustoasă, asta arată iubirea de sine. Dacă însă nu am poftă de mâncare, deoarece sunt bolnăvicios, şi o prefer pe cea mai gustoasă ca să o pot mânca, acest lucru înseamnă discernământ.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Patimi și virtuți, Ed. Evanghelismos, București, 2007, p. 35)