Astăzi, „supunerea” este un cuvânt pervertit. La fel sunt și cuvintele „smerenie” și „predare”. Suntem obsedați în societatea occidentală modernă de apărarea drepturilor oamenilor și de asigurarea că nimeni nu exploatează pe alții. Acest lucru este admirabil într-o lume căzută, unde egoismul domnește ca principal motivator al acțiunilor noastre, al relațiilor noastre și al politicii noastre.

Dar amintiți-vă că, creștinismul își propune să restaureze lumea la starea ei necăzută, puțin câte puțin, iar căsnicia este unul din acele domenii în care soții creștini formulează pretenția și revendică Împărăția lui Dumnezeu-Iubire. Unde iubirea este desăvârșită, nu este nevoie să se vorbească despre „drepturi” și „apărare”. Unde iubirea domnește, fiecare persoană se supune voluntar, dăruiește liber și caută bunăstarea celuilalt. Discuția despre drepturi este înlocuită de discuția despre bunătate. Legile care ne-au forțat să ne tratăm unii pe alții bine sunt complet înlocuite de libertatea iubirii pline de bucurie, voluntare, necondiționate, jertfitoare. În acest context, creștinul vorbește despre smerenie, supunere și predare în căsnicie, nu în contextul modern al luptelor pentru putere și al politicilor egoiste, al drepturilor și protecțiilor necesare. (...)

Dar să luăm în considerare o abordare mai practică: ce înseamnă toate acestea în viața reală? Să spunem că sunteți căsătoriți și că acum aveți de luat o decizie – probabil că trebuie să alegeți în ce suburbie veți trăi după nuntă. Soția dumneavoastră dorește să locuiască lângă părinții ei, astfel încât să se poată îngriji de copii, atunci când aceștia vor veni, dar dumneavoastră doriți să trăiți într-o suburbie care este mai aproape de locul de muncă, astfel încât să nu trebuiască să călătoriți prea departe în fiecare zi. Dezbateți această chestiune într-o anumită măsură, dar niciunul dintre voi nu reușește să-l convingă pe celălalt.

Se pare că vă aflați într-un impas. Cum veți trece peste aceasta? Bărbatul ar putea spune: „Eu sunt capul familiei; cuvântul meu rămâne, iar tu trebuie să te supui – Biblia spune acest lucru”. Însă acesta ar fi un abuz al fragmentului biblic și un act care ucide iubirea. Cât de adevărate sunt cuvintele: „Silirea exercitată asupra voinței celuilalt – chiar și în numele iubirii – ucide însăși iubirea” (Pr. Alexandr Elceaninov).

Observați că primul verset din fragmentul din Epistola către Efeseni poruncește atât soțului, cât și soției să se supună unul altuia (Efeseni 5, 21). Nu doar soția, dar și soțul trebuie să fie supus. De fapt, soțul este chemat către o și mai dramatică formă de supunere: el este chemat să fie gata să își dea viața pentru soția sa, așa cum și Hristos a făcut-o pentru Biserică. Dacă însăși viața îi este cerută în numele iubirii, cu cât mai mult i se cere atunci sacrificiul mult mai mic de a trăi într-o suburbie care o va face pe soția lui să se simți mai liniștită și mai sigură?

Când veți atinge idealul desăvârșit al iubirii, dumneavoastră veți fi cel care va sugera, de fapt, să locuiți în suburbia aleasă de soția dumneavoastră, în ciuda propriilor nevoi, cu bucurie desăvârșită, iar soția va face același lucru pentru dumneavoastră. Astfel de discuții, în care ambii se gândesc la nevoile celuilalt în loc de propriile lor nevoi, sunt mult mai ușor și mai fericit rezolvate decât discuțiile în care ambii argumentează propriile lor nevoi egoiste. Din nou, în cuvintele Sfântului Efrem: „Aroganța este asemenea unui copac foarte înalt, dar putrezit. Toate ramurile sale sunt fragile, iar dacă cineva se urcă pe el, cade imediat de la înălțimea pe care a atins-o”.

O astfel de desăvârșire în iubire durează o viață întreagă pentru a o atinge, însă acesta trebuie să fie scopul fiecărei căsnicii creștine. Căsnicia este acel laborator unde învățăm iubirea prin experiențe obositoare și adesea dureroase. Prin această călătorie sunteți recreați, remodelați, curățiți în focurile arzătoare ale iubirii divine și dezgoliți de mândria voastră, de ego, de încăpățânare și de egoism, până când veți apărea în starea voastră pură și nepătată, un chip desăvârșit al Dumnezeului-Iubire.

Acest chip este smerit, întrucât nu vă veți considera mai bun decât partenerul dumneavoastră. În schimb, vă veți bucura să fiți slujitorul ei sau al lui, slujind, cu bucurie completă și renunțare naturală, persoanei pe care o iubiți. Acest chip este supus, însă nu ca cineva care este forțat să se plece cu amărăciune înaintea unui dușman detestat, ci ca un tată blând, care se apleacă dulce în fața unui copil pentru a-i pișca nasul sau care îl poartă pe spate ca un animal de povară. Aceasta este imaginea predării, nu predarea înfrângerii ostile, acceptată cu greu, deoarece nu există o altă opțiune, ci predarea extatică în brațele celui sau celei care te iubește cu toată ființa sa. (...)

În căsnicie, nu este bine să vă întrebați dacă partenerul se ridică la înălțimea așteptărilor dumneavoastră. În schimb, întrebați-vă în mod constant dacă dumneavoastră vă ridicați la înălțimea așteptărilor ei sau ale lui. Dacă amândoi veți trăi viața împreună în acest mod, va fi doar pace, bucurie și iubire între voi. Însă este esențial să observați că amândoi trebuie să adoptați această abordare. O relație neechilibrată, în care unul dintre parteneri este altruist, iar celălalt este egoist, se va dezintegra cu repeziciune. Atunci când unul sau ambii parteneri se îndepărtează de această formulă și își caută propriile interese, atunci când permit ego-ului să-și arate fața urâtă, cad în mod inevitabil în discordie, egoism și dizarmonie, în sentimente jignite și amintiri rănite, simțind, încă o dată, nevoia de drepturi și protecție. A face acest lucru înseamnă să pierdeți o parte din teritoriul Împărăției lui Dumnezeu în fața dușmanilor Săi, iar cei care suferă cel mai mult pentru această pierdere suntem noi înșine.

(Pr. Antonios Kaldas, Ireni Attia, Doi devin una: ghid creștin ortodox pentru logodnă și căsnicie, Editura Doxologia, Iași, 2020, pp. 93, 95-98)

Îți mai recomandăm și: „Dragostea este smerită față de Dumnezeu și față de oameni. Dar biruie întotdeauna!”

Taina iubirii dintre soți în lumina iubirii dumnezeiești