Iubirea pentru Dumnezeu se naşte din credinţa sinceră căci cel ce crede cu adevărat în Dumnezeu nu lasă nicicând iubirea să piară.

Mai repede rabdă iarba să fie pârjolită de foc decât dia­volul flacăra iubirii. Iubirea este mai neclintită decât un zid de cetate si mai tare decât diamantul.

Iubirea nu înseamnă cuvinte goale şi nu este doar un nume, ci este ocrotire şi se dovedeşte prin fapte. Alungă sărăcia, vine în ajutor celui bolnav, îl scapă pe cel aflat în primejdie, iar celor în vitregii le stă alături, plânge cu cei ce plâng şi se bucură cu cei ce se bucură.           

Cel ce îl iubeşte pe Dumnezeu, având inima plină de iu­birea dumnezeiască, îşi iubeşte vrăjmaşii, îi binecuvântea­ză pe cei ce îl blestemă, face bine celor ce îl urăsc şi se roa­gă pentru cei ce îl vatămă şi îl prigonesc.

(Monahul Teoclit Dionisiatul, Sfântul Nectarie din Eghina Făcătorul de minuni, Editura Sophia, p. 214)