- Prea Cuvioase, ce diferenţă credeţi că există între inteligenţa tinereţii şi înţelepciunea bătrâneţii?

- Vă răspund printr-o cugetare franţuzească: „Dacă tinereţea ar şti... dacă bătrâneţea ar putea...”. Acesta-i răspunsul.

- Ce etalon credeţi că trebuie să aibă tinerii pentru măsurarea faptelor lor?

- O permanentă trezie!

- Şi cum o găsim?

- Totul este să nu fii bulgăre, dacă nu faci nici o mişcare nu-ţi mai răspunde nici Dumnezeu. Pentru că nici Dumnezeu nu poate să facă ce poate să facă omul. Trebuie să răspunzi. Dacă ar fi să-i întrebăm pe cei de Sus: „Ce v-a costat, domnule, să ajungeţi la atâta fericire?” Ţi-ar răspunde: „Puţin timp petrecut bine!” Şi atunci „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa!” După 2000 de ani şi ceva nu mai putem pune la îndoială ceea ce a spus Hristos. Totul este adevărat. S-a dovedit totul fără discuţie. Iar dacă ai totuşi îndoieli la o cât de mică învăţătură de acest gen, cazi în anatemă ori nu te mântuieşti. Să nu ne jucăm cu asta! Nu este permis să mai întrebăm astăzi: „Cum să fac să mă mântuiesc?” Am spus până acum ce să faci: să-i iubeşti pe toţi, să te ridici faţă de păcate prin taina pocăinţei, să fii dezlegat şi, mai ales, să rupi din tine şi pentru altul încontinuu. Nu poţi să-i dai unui cerşetor ceva, dar măcar consideră-l. N-ai bani, n-ai cum, te găseşti în tramvai şi el este pe trotuar, nu fi nepăsător. Zi măcar un „Doamne ajută-l!”, zi o rugăciune. Asta ar fi o mare lucrare pentru el.

Uite, mergeam pe stradă, în Bucureşti, şi un cerşetor fără picioare mă vede. Eu n-aveam nici un ban, că de aveam bani, aş fi mers cu maşina, nu pe jos, dar m-am apropiat de el gândindu-mă ce să-i spun, cum să fac să mă înţeleagă că n-am bani. Şi îi zic: „Domnule dragă, te înţeleg foarte bine, îmi pare rău că suferi, n-am nici un ban, dar îţi dau o mână caldă!” Zice: „Părinte, aşa ceva nu mi-a dat nimeni până acum!” Vezi? Asta înseamnă consideraţie... Să-i luăm în consideraţie şi pe ei. Pentru că ei sunt personaje biblice, niciodată nu vor pieri. Sunt aici să ne înghiontească, să ne irite, să ne mâne spre iubire cu orice chip. Pentru că iubirea este criteriu de judecată şi fără iubire nu faci nimic. Zice cineva: „Iubeşte şi fă ce vrei!” Pentru că, dacă iubeşti, nu poţi să faci rău. Deci asta, tinere, trebuie făcut. Să privim cu dragoste în jurul nostru cu orice chip şi să considerăm un mare dar al lui Dumnezeu că vedem oameni şi nu vedem draci. V-am spus cât de important este asta. Iubiţi! Nu spuneţi: „Pe ăla îl priveşte fiindcă a greşit şi acum trage!” Nu vorbiţi aşa. Trebuie să te ucizi pentru el, să suferi. Iubiţi lumea aşa cum este ea şi sigur Dumnezeu vă va iubi pe voi aşa cum sunteţi voi.

(Arhim. Arsenie Papacioc, Cuvânt despre bucuria duhovnicească, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003,  pp. 17-19)