Ce înseamnă cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Purtaţi-vă sarcinile (adică slăbiciunile) unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos (Gal. 6, 2)”? Oare nu aceea că neputinţele oamenilor pot să fie o piedică în manifestarea dragostei către el? Este tocmai pe dos. Aceste neputinţe trebuie să îndemne dragostea noastră către nevoinţă, căci creştinească este doar acea dragoste care biruie orice piedică.

Domnul Iisus Hristos nu a spus nicăieri: „Poţi să iubeşti pe aproapele tău dacă el este desăvârşit, dacă nu are un caracter rău, dacă se poartă bine cu tine, dacă nu te supără, dacă nu te supără, dacă nu te insultă şi nu te urăşte”. Dimpotrivă, în Evanghelie citim: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc! (Mat. 5, 44)”. Aceasta înseamnă: iubiţi oamenii aşa cum sunt!

(Arhim. Serafim Alexiev – Dragostea-Tâlcuire la Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, Editura Sophia, Bucureşti, 2007, pp.130-131)