De aceea, în Apocalipsă, Sfântul Ioan Teologul spune că îngerul cel ce a stat cu un picior pe pământ şi cu altul în mare şi s-a jurat pe Cel Înalt, a zis că timpul nu va mai fi!... (cf. Apoc. 10:6). Veşnicie... Aşadar, Domnul va grăbi timpul, şi lumea materială va dispărea. Ştim că materia, când atinge viteza luminii, încetează să mai existe. Se preface în energie nevăzută când atinge viteza luminii, trei sute de mii de kilometri pe oră.

Cât suntem de nevolnici! Până de curând am ştiut doar despre această viteză, dar n-am ştiut că există o viteză și mai mare. Iar acum, pentru că avem aparate precise care măsoară mişcarea, Domnul ne descoperă existenţa unei viteze mult mai mari. O particulă de energie, fie că o numim foton sau altcumva... Aceasta acum apare pe ecran, acum dispare - cât s-a ivit numai pe ecran, şi deja a traversat galaxia. Iar diametrul galaxiei noastre este de 50 de milioane de ani lumină. Cât de mare este diferenţa de viteze! Viteza luminii nu se poate asemăna cu viteza aceasta, aşa cum nu se poate asemăna un melc cu un tren expres. Trei sute de mii împărţite la 50 de milioane de ani lumină! Aşadar, o viteză uriaşă... Da... Duhul este mai iute decât gândul. Gândul este mai încet. Viteza medie a duhului, iar duhul este neînchipuit de iute... Trecem în veşnicie... Da. Slavă Domnului pentru toate!

 

(Starețul Tadei, Cum îți sunt gândurile așa îți este și viața, Editura Predania, București, 2010, p. 112)