Că de vreme ce spre nestricăciune ne-a făcut pe noi Dumnezeu, iar după ce am călcat noi mântuitoarea lui poruncă, cu stricăciunea morții ne-a osândit, ca nu fără de moarte să fie răul, pentru aceasta, pogorându-se robilor săi, ca un îndurat, și ca noi făcându-se, de stricăciune prin patima Sa ne-a izbăvit și ne-a izvorât nouă din sfânta și preacurată coasta Sa izvor de iertare, apă adică, spre a doua naștere și spălare de păcat și de stricăciune, iar sânge, băutură pricinuitoare de viață veșnică.

(Sfântul Ioan Damaschin, Descoperire cu amănuntul a pravoslavnicei credințe, Predania, București, 2011, p. 172)