Jertfa pentru cei vii şi jertfa pentru cei morţi, aceasta este jertfa deplină.

Cu aceste îndoite jertfe, oamenii de demult au exprimat, clar sau neclar, conştient sau inconştient, solidarizarea neamului omenesc de amândouă părţile mormântului.

Toţi oamenii sunt ca şi unul singur; unele părţi ale acestui om în moarte sunt absente şi nevăzute, celelalte sunt prezente şi văzute.

De aceea, pe cât este nevoie pentru unii de jertfă, tot pe atât şi pentru ceilalţi, deoarece cu toţii sunt părţi ale aceluiaşi organism omenesc.

Prin jertfa celor vii se neagă acestei vieţi veridicitatea şi deplinătatea, iar prin jertfa pentru cei morţi se neagă puterea distrugătoare a morţii asupra omului. În amândouă cazurile, prin jertfă se apelează la Stăpânul cel înalt al vieţii şi al morţii.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău, traducere de Pr. Teofil Petrescu, Editura Sophia, București, 2006, pp. 173-174)