Jucăria influenţează foarte serios psihicul copilului şi dezvoltarea personalităţii acestuia. Pentru el jucăria este ceva viu şi adevărat. Fiind pasionat de jucărie, copilul se identifică adesea cu aceasta, cu „trăsăturile” şi cu esenţa ascunsă a ei.

Este periculos dacă acest lucru se produce în jocul cu un erou negativ. Pericolul constă în faptul că tot ceea ce este pierdut, în joc, de către copil, se regăseşte reflectat în viaţa reală. Astfel, dacă cel mic se comportă uman, milostiv şi cu grijă în joacă, înseamnă că are în minte un model a ceea ce trebuie să facă. Şi, dimpotrivă, dacă cel mic este agresiv, grosolan şi dur, atunci un astfel de comportament va fi transpus, cu siguranţă, şi în realitate.

Jucăria „programează” comportamentul copilului. De aceea, este foarte important să înţelegem felul în care aceasta acţionează, ce fel de „program” are. În lume există bine şi rău, ideal şi antiideal, iar jucăria poate fi şi o antijucărie. Jucăriile-monştri, atât de iubite de mulţi copii, deţin o putere distructivă. Acestea pot provoca la copii disfuncţii psihice. Specialiştii consideră că jucăria este purtător de informaţii pentru copil, la fel ca ziarul sau Internetul pentru un adult.

Magazinele sunt pline de ţestoase Ninja, roboţi transformeri şi Batmani. Aceşti eroi provoacă la copii fantezii agresive, care sunt transpuse în realitate vizavi de cei mai slabi: animale sau copii.

(Dr. Dimitri Avdeev, Ioana Besedina, Femeia și problemele ei: perspectiva psihiatrului ortodox, traducere din limba rusă de Eugeniu Rigoti și Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2011, pp. 104-105)