- Dacă uneori jurăm la mânie, ce putem face?

- Dacă cumva facem greşeala să jurăm, atunci, în cazul în care respectarea jurămintelor nu se împotriveşte poruncilor Evangheliei, trebuie să împlinim jurământul făcut. Atunci când urmarea ţinerii jurământului este rea, este de preferat încălcarea lui. Dacă cineva, de pildă, zice: Mă jur să nu intru în biserică, trebuie să se pocăiască de cele spuse şi să nu-şi ţină jurământul. Este un rău mai mare să nu meargă la biserică decât să-şi încalce jurământul. Sau dacă spune: Mă jur să nu mă spovedesc sau Mă jur să nu-i mai vorbesc soţiei mele sau Mă jur să nu mai vorbesc cu copiii mei, în condiţiile acestea, este dator să-şi încalce jurământul.

Biserica spune, în cântările sale de la slujba Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul: Mai bine ar fi fost de nu te-ai fi jurat, Iroade – de mii de ori ar fi fost mai preferabil pentru Irod să nu-şi fi dat cuvântul; iar de te-ai şi jurat, nu te-ai jurat bine – însă dacă a făcut această mare greşeală, de a jura, era de preferat să nu-şi fi ţinut jurământul. Era mai bine să-şi fi călcat cuvântul şi să nu-i fi tăiat capul lui Ioan Botezătorul. Irod a recurs, aşadar, la o crimă ca să-şi ţină jurământul. Decât ucidere, mai bună era neţinerea cuvântului dat!

Dacă jurământul făcut prosteşte are consecinţe păcătoase, este preferabilă călcarea lui.

(Arhimandrit Epifanie Theodoropulos, Toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm, Editura Predania, București, 2010, pp. 90-91)