După cum lovind piatra cu un fier acesta scapără o scânteie, tot astfel minciuna se naşte din prea multa vorbire şi din veselia fără măsură. Minciuna este nimicirea dragostei, iar jurământul mincinos este lepădarea de Dumnezeu. Nimeni dintre cei înţelepţi nu va socoti că minciuna este un păcat de puţină importanţă, căci nu este alt păcat împotriva căruia Sfântul Duh pronunţă o mai înfricoşătoare sentinţă. Şi dacă „vei pierde pe toţi cei ce grăiesc minciună”, precum zice David către Dumnezeu (Psalmul 5, 6), ce vor pătimi aceia care la minciună au adăugat şi jurământul mincinos? Cel ce a dobândit teama de Dumnezeu se înstrăinează de minciună având ca judecător nemitarnic propria conştiinţă.

(Sfântul Ioan Scărarul, Scara Raiului, Editura Învierea, traducere de Mitropolit Nicolae Corneanu, 2007, pp. 209-210)