Din Viaţa Sfântului Teodosie, scrisă în secolul al VI-lea, aflăm despre Mănăstirea Kathisma, construită prin jertfa unei văduve bogate pe nume Ikelia, în timpul Patriarhului Ierusalimului Iuvenalie (450-458). Aşezământul se numea „Kathisma”, în amintirea Maicii Domnului, care s-a odihnit în acel loc atunci când, obosită de lunga călătorie, însărcinată fiind, se îndrepta împreună cu Iosif spre Betleem.

Piatra pe care s-a odihnit Maica Domnului a fost inclusă în mijlocul unei biserici dedicate Înainte-prăznuirii Naşterii Domnului, biserică unde mai apoi patriarhii Ierusalimului şi pelerinii se opreau şi ei în drumul spre Betleem ca să se închine. Se păstrează cronici care descriu pe scurt ceremoniile desfăşurate acolo, în jurul pietrei pe care s-a odihnit cândva Măicuţa Domnului.

În anul 614, perşii au distrus pentru totdeauna acest sfânt lăcaş (împreună cu alte 300 de biserici şi mănăstiri).

În anul 1992, la refacerea autostrăzii Ierusalim-Betleem, în apropierea Mănăstirii Sfântului Ilie, s-au descoperit ruinele faimoasei biserici din perioada bizantină. Săpăturile arheologice din anul 1997 au scos la iveală biserica mare, construită în secolul al V-lea, refăcută în secolul următor, transformată în moschee în secolul al VIII-lea şi distrusă la scurt timp.

Biserica era minunat împodobită. Din mozaicurile ce s-au păstrat ne putem da seama de extraordinara calitate a lucrărilor. Nuanţele fine de roşu, galben şi verde sunt îmbinate cu graţie în diverse motive florale şi geometrice, iar în fiecare colţ este reprezentat un bogat „corn al abundenţei”, cu luxuriante frunze de acantă şi lujeri de viţă-de-vie.

Biserica era impunătoare, în formă octogonală. Stânca pe care se aşezase Preacurata Fecioară se afla în mijloc, fiind înconjurată de două culoare octogonale – prin cel interior pelerinii se puteau apropia şi închina, iar cel exterior era împărţit în patru paraclise şi diverse alte încăperi.

Astăzi situl este închis, iar ruinele bisericii parcă aşteaptă ridicarea unui nou aşezământ.