O fiică duhovnicească a Părintelui mi-a zis:

‒ Lucram ca asistentă la un spital de psihiatrie. Acolo mă loveam de multe greutăţi, pe care le biruiam cu rugăciunea. Într-o zi, am trecut printr-o mare încercare. Un bolnav psihic a făcut o criză, a luat o bucată de sticlă spartă şi a vrut să-mi dea cu ea în cap. Îngrozită, am început să mă rog: Doamne Iisuse Hristoase, pentru rugăciunile Părintelui Porfirie, miluieşte-mă! Cu o mişcare bruscă a mâinii, am evitat lovitura şi i-am vorbit prieteneşte. Încet-încet, bolnavul s-a calmat şi am reuşit să-i iau sticla din mână. Când m-am dus la Părintele, el mi-a luat-o înainte: „Te-am văzut trecând printr-o mare încercare cu psihopatul acela, dar Hristos te-a scăpat de lovitura lui”.

(Sfântul Părinte Porfirie, Antologie de sfaturi şi îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, pp. 451-452)