În urmă cu mai multe zile, o prietenă mi-a adus o icoană a Sfântului Efrem la mine acasă. Am primit-o din politeţe, deşi întru mine gândeam s-o arunc pentru că, de când eram tânără, nu credeam în nimic. În final am aşezat-o provizoriu pe masa din sufrageria mea. După puţine zile, pe la 12 noaptea am văzut speriată dintr-o dată o lumină roşie stând în faţa icoanei Sfântului. La în­ceput m-am înfricoşat. Apoi însă am simţit bucurie. Toată noaptea am văzut la icoană acea lumină roşie, care lumina ca o candelă.

În ziua următoare am spus minunea vecinelor mele şi toate s-au uitat mirate la mine pentru că ştiau că sunt necredincioasă. Au trecut câteva zile. Nu am mai văzut lumina roşie lângă icoană. Nu îndrăzneam însă să mă apropii de ea de teamă. Mi-am pus însă în minte să dau icoana ca să n-o mai văd. Îmi era teamă. În aceeaşi seară l-am văzut în somn pe Sfânt foarte înalt şi aspru. Purta un veşmânt până la pământ. Îmi amintesc în amănunt sandalele lui bizantine şi foarte vechi. Nu am putut eu păcătoasa să-i văd faţa. Atunci mi-a vorbit cu glas impunător: „Nu vei mai vedea lumina pentru că ai vorbit despre ea. Ia aminte! Chiar şi dacă vei scoate icoana mea, eu aici voi fi”. Îmi amintesc că avea la gât la mijloc şiragul de metanii şi un ciucure atârna lângă şirag, până la picioare. Îi mulţumesc Sfântului pentru că prin harul lui cred şi eu, cea care am fost necredincioasă!

Ecaterina Kalogheratu
Neos Kosmos-Athena

(Vedenii şi minuni ale Sfântului Mare Mucenic Efrem cel Nou, facătorul de minuni, vol. I-II, Sfânta Mitropolie a Atticei, Sfânta Mănăstire Bunavestire a Născătoarei de Dumnezeu, Muntele Neprihăniţilor - Attica, traducere din neogreacă de Nicuşor Deci, pp. 236-237)