Când am auzit de acest ultra maraton şi de condiţiile la care se supun participanţii, primul gând care m-a străfulgerat a fost unul de dezaprobare. Cred că trebuie să ai o problemă pe undeva ca să încerci să faci asemenea lucruri extreme, am putea spune chiar nebuneşti.  Nu mi se pare normal, ba chiar fără rost, să te duci la capătul lumii şi să încerci să dovedeşti  că poţi ceva ce nu foarte mulţi pot să facă. Pentru ce? Pentru faimă? Pentru satisfacerea unui orgoliu? Nu e mai plăcut să stai în faţa televizorului şi să priveşti cum alţii îşi epuizează forţele pentru a ajunge la finish-ul acestui maraton? Şi totuşi, ei s-au „înjugat” la împlinirea acestui ţel.

Dar, oare nu aşa suntem judecaţi şi noi atunci când, pentru a ajunge în împărăţia lui Dumnezeu, ne supunem trupul unor privări, de la odihnă pentru a participa la Sfânta Liturghie, de la hrană pentru a împlini nevoia de postire, de la atâtea desfătări trecătoare pentru a primi bucuria veşnică? Sunt mulţi astăzi care văd viaţa autentică în Hristos ca fiind o nebunie, un lucru lipsit de sens. Şi iarăşi, oare nu avem noi de învăţat de la aceşti temerari care, pentru a dobândi aprecierea întregii lumi, se antrenează ani în şir şi nu abandonează lupta? Motivaţia lor este una lumească, dar noi am primit făgăduinţă cerească. Aprecierea lor vin din această lume, pe când răsplata noastră vine de la Cel mai presus de ceruri.

 „- Ce rost are, vor spune unii?” Dar când ştii că la capătul „cursei” te aşteaptă Hristos, rostul este suprem. „- Este greu, vor spune alţii!” Dar care lucru măreţ din lumea aceasta s-a făcut uşor? Este adevărat că e mai comod să nu Îl slujeşti pe Hristos, este mai uşor şi mai la îndemână să stai şi să priveşti pe alţii cum şi-L fac prieten pe Hristos. Dar o viaţă fără Hristos este o competiţie în care ai ratat startul.

Tinerii aceştia au plecat la capătul lumii şi au biruit natura. Şi-au strunit oboseala şi foamea. Au învins. Şi noi, tinerii ortodocşii,  trebuie să mergem la „capătul” lumii în care trăim, să ieşim din lume, să biruim lumea şi gândirea ei, aşa cum şi Hristos a făcut-o.