La Castelul Sturza de la Miclăușeni, „frumusețea strălucește pretutindeni”
Actualul Castel de la Miclăușeni a fost construit exact pe locul fostului conac, păstrându-se din acesta vreo câteva camere cu plafonul boltit, spre nord, la parter, care se văd și astăzi. Ridicat între anii 1880-1904 de către George A. Sturza și soția sa Maria, fiica omului politic și scriitorului Ion Ghica, splendida clădire ce se poate admira și acum are inscripționată în latinește pe toate fațadele deviza: „Frumusețea strălucește pretutindeni”.
George A. Sturza și soția sa Maria, ctitorii fabulosului Castel de la Miclăușeni, au avut numai o fiică, Ecaterina, căsătorită cu Șerban G. Cantacuzino, care a fost și ultima descendentă și moștenitoare a Sturzeștilor. Ea va dona toată moștenirea Episcopiei Romanului, în vederea înființării unei mănăstiri de maici la Miclăușeni.
Castelul de la Miclăușeni este o copie a castelelor feudale apusene, amintind de Palatul Culturii din Iaşi, dar şi de Palatul Domnesc din Ruginoasa. Pentru construirea lui, George Sturza vinde câteva păduri și se împrumută de la Societatea de Credit Funciar Român cu 100000 lei, pentru care ipotechează toată moșia Miclăușeni, cu tot ce se afla pe dânsa.
Clădirea are parter, etaj și mansardă. La parter se află șapte camere, două saloane și o anticameră, o galerie, un grup sanitar, un hol și o terasă exterioară. Etajul este format din șase camere, două saloane, o galerie, un oficiu, grup sanitar, hol și două terase descoperite. Mansarda era compusă din cinci camere, un salon mare, două holuri, o terasă mică și trei mansarde.
„Frumusețea strălucește pretutindeni”
În exterior, clădirea are numeroase decoraţiuni (printre care şi elemente inspirate din blazonul familiei Sturza: un leu heraldic cu o sabie şi o ramură de măslin, crucea si șarpele, precum și cavalerul medieval). Deviza familiei Sturza, „Utroque clarescere pluchrum” – care în traducere înseamnă „Frumusețea strălucește pretutindeni” –, este inscripționată pe toate fațadele castelului.
În interior, castelul avea scări centrale din marmură de Dalmaţia, mobilier din lemn de trandafir, minuţios sculptat, sobe din teracotă, porţelan sau faianţă, aduse de peste hotare, parchet cu intarsii din esenţe de paltin, mahon, stejar şi abanos, confecţionat de meşteri austrieci, iar plafoanele şi pereţii interiori erau pictaţi în ulei, în stilul Art Nouveau. Autor al picturii a fost arhitectul Iulius Reinecke, însă o mare contribuție a adus și Maria Sturza, care ilustrase ca pictoriţă multe dintre poeziile lui Vasile Alecsandri, vecin şi prieten apropiat al familiei Sturza de la Miclăușeni.
Icoana Maicii Domnului de la Mahairas Ciprului (Mahairiotissa)
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro