La Judecata viitoare va fi un proces cu păcatele trupului nostru, pe care le-am făcut de-a lungul vieții noastre. Pentru că sunt păcate care angajează pe unii în bine sau pe alții în rău. De pildă, dacă citim niște pagini din Noul Testament, sau din Psalmi, din Vechiul Testament; pagini din Sfinții Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul și alții, ne umplem de Duhul Sfânt și de râvnă pentru Dumnezeu și pentru a ne schimba viața cea rea, în bună. Când, însă, citim niște romane cu fel de fel de îndemnuri spre patimi, spre stricăciunea vieții noastre, atunci ne umplem de păcate și de osândă.

În urma citirii unui roman, de pildă, carte care este pierzătoare de suflet, pe care o citesc mulți tineri, și tinerii ajung apoi niște atei sau ajung niște păcătoși din ce în ce mai mari și-i îndeamnă și pe cei care sunt în jurul lor, îi influențează să creadă și să facă așa cum au citit în cutare carte. Acești oameni, care vor fi la Judecată autorii acestor îndemnuri primejdioase, fără îndoială că vor avea parte de o osândă mai mare, mai către fundul acestui con, acestui iad blestemat. Cei care au făcut fapte bune, care au mângâiat, care au ajutat, care s-au milostivit către ceilalți, fără îndoială în măsura în care au făcut fapte bune sau rele vor primi răsplata în bine sau în rău. 

Fiecare persoană în parte își are trupul său. Trupul a murit, a trecut în putreziciune, însă acel trup va învia așa cum a fost. Drepții se vor bucura, iar păcătoșii vor suferi. Trupul este înviat ca prin el să sufere aceste dureri la care vor fi supuși pentru viața lor netrebnică, zadarnică. La judecata viitoare și sufletul și trupul vor primi direct și corect prețul vieții lor pământești.

(Ne vorbește părintele Sofian, Editura Vânători, Mănăstirea Sihăstria, 2004, p. 122)