La vreme de ispită una să faci: să te rogi şi să rabzi până vine slobozirea.

Ai văzut, când vine ploaia cu fulgere, cu tunete şi furtună, fugi în casă la adăpost; iar după ce trece furtuna ieşi din nou afară.

Aşa şi în mănăstire. Când vin ispitele şi te împresoară, fugi la rugăciune în biserică, fă un paraclis la Maica Domnului, închină-te la Sfânta Cruce, citeşte o catismă sau două din Psaltire. Iar după ce trece ispita şi se face linişte în suflet, ieşi din nou la ascultare şi mulţumeşte lui Dumnezeu că te-a acoperit în vremea necazului.

(Părintele Paisie Olaru, Părintele Paisie duhovnicul, traducere de ediţie îngrijită de Arhimandrit Ioanichie Bălan, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 1993, p. 43)