Trupul care se îngraşă, încet-încet, cu mâncăruri gustoase, se cufundă într-un somn adânc, dând naştere deseori la murdarele dorinţe şi pângăriri trupeşti, ce păcat!, nu numai în somn, ci şi în timpul trezviei. Ochii privesc dispreţuitor, astfel încât inima se înalţă cu speranţe deşarte de bogăţie şi câştiguri şi el deja se consideră cineva măreţ și nu ultimul dintre toţi, aşa ca mai înainte.

De aceea, fiecare lucru este îndreptat la el spre dobândirea laudelor pământeşti. Pentru aceea, ajungând la ceea ce şi-a dorit, dacă, în acelaşi timp, se arată în el o oarecare urmă de smerenie făţarnică, el o aruncă înapoi şi fără ruşine se arată mândria care se ascunsese mai înainte în el.

(Sfântul Maxim Grecul, Viaţa şi cuvinte de folos, traducere de Florentina Cristea, Editura Bunavestire, Galaţi, 2002, p. 41)