Pocăinţa este botezul lacrimilor. Prin pocăinţă omul se botează din nou, renaşte. Sfântul Apostol Petru, prin lepădarea sa. L-a trădat într-un fel pe Hristos, dar deoarece a plâns cu amar, a primit iertare pentru căderea sa. Adică pocăinţa sinceră ce a arătat-o, l-a spălat, l-a curăţit iarăşi. Vezi, Dumnezeu mai întâi a făcut pământul, marea, toată creaţia şi după aceea a luat pământ şi l-a plăsmuit pe om. Omul mai întâi se naşte trupeşte şi după aceea, la Botez, se naşte duhovniceşte din zidirea lui Dumnezeu, din apă şi de la Duhul Sfânt, din Harul dumnezeiesc - din apă şi din Duh - şi se face om nou.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. III Nevoință duhovnicească, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 176)