Să nu se laude cel înţelept cu înţelepciunea sa, sau cel puternic cu puterea sa, ci, toţi cei ce se laudă, cu Domnul să se laude, iar lauda creştinilor este porunca lui Dumnezeu. Lauda creştinilor este învăţătura Apostolilor şi a Proorocilor. Lauda creştinilor este smerita cugetare, sărăcia cea duhovnicească şi ascultarea. Lauda creştinilor este cântarea de psalmi cu umilinţă. Lauda creştinilor este pocăinț a cu lacrimi, lauda creştinilor este blândeţea cea cu linişte și slujirea către toţi. Lauda creştinilor este a spăla picioarele fraţilor. Lauda creştinilor este a zice către prietenul său: „Iartă-mă, că am greşit ţie". Lauda creştinilor este primirea străinilor şi milostivirea. Lauda şi mântuirea creştinilor este ca, totdeauna, la masa lor, săracii şi sărmanii şi străinii să mănânce împreună cu ei, că din casa lor Hristos niciodată nu va lipsi. Lauda creştinilor este ca să nu apună soarele asupra mâniei lor, nici să doarmă având ceva asupra cuiva. Lauda creştinilor şi cununa este a răbda necazuri şi a nu se mânia; unul ca acesta se află prieten cu Cel ce a zis: „întristarea voastră se va preface în bucurie" (Ioan, 16, 20). Lauda creştinilor este a cerceta pe cei din temniţă, pe cei ce sunt în peşteri, în munţi şi prin crăpăturile pământului, ca nişte ucenici adevărati ai Celui ce a zis: „în temniţă am fost şi aţi venit la Mine". Lauda creştinilor este a pomeni de-a pururi pe Dumnezeu şi ziua cea mare a Judecăţii. Dar pentru ce să nu zic şi cele mai mari? Fala creştinilor şi lauda şi mântuirea este mărturisirea dreptei credinţe şi a păzi porunca şi arvuna neîntinate, neprihănite şi neamestecate de tot eresul, până la arătarea Domnului Iisus Hristos. Că aceasta văzând, Domnul va zice: „Iată, cu adevărat, creştin, întru care nu este vicleşug". Cu aceasta suntem datori să ne lăudăm fraţilor, iar nu cu căruţe şi cu cai, cu dregătorii şi cu bogăţie. Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin. (Sfântul Efrem Sirul)

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, p. 255)