Aspecte introductive

Discuțiilor despre credință le urmează, în relatarea Sfântului Luca, o minune cu puternic și actual mesaj moral. La intrarea într-un sat, Învățătorul e întâmpinat de zece leproși. Boala aceasta, des răspândită în epocă, cu precădere în țări calde precum Israelul, era considerată incurabilă. Ba mai mult, era contagioasă. Cel care se molipsea cu ea era condamnat a muri pe bucăți. Încetul cu încetul, suferința se instala în corpul lui și-i făcea membrele să se desprindă, rând pe rând, de trup.    
Spre a evita contaminarea, oamenii care erau depistați suferind de lepră erau scoși la periferia comunităților, unde își trăiau ultimele zile în colonii populate de oameni cu aceeași neputință ca a lor. Din vreme în vreme, cei dragi care doreau să le ofere câte ceva de mâncare, o făceau, urmând apoi un ritual complex de curățire. Spre a evita întâlnirea cu cei sănătoși, leproșii au fost înzestrați până târziu cu un clopot, din care erau obligați să sune atunci când se apropia cineva, spre a-l preveni să nu se apropie. Toate aceste elemente ne ajută să înțelegem astfel de ce Iisus e întâmpinat de cei zece la ieșirea din sat, nu în interiorul lui.

Rugăciunea și minunea

Într-un glas, suferinzii îl roagă: „Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi”! Solicitarea lor primește un răspuns prompt și binevoitor: „Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor”. La vremea aceea, slujitorii Legii Vechi erau cei care certificau tămăduirea. Ca atare, o astfel de poruncă dă posibilitatea citirii printre rânduri. Desigur, imediat ce se aștern pe cale, constată că s-au curățit de suferință. 

Samarineanul și recunoștința

Într-un astfel de moment, e firesc ca lumea să fie fericită. E cât se poate de bine și de necesar ca cei care beneficiază e un astfel de miracol să salte de bucurie. Să-și dorească să-i revadă și să-i îmbrățișeze pe cei dragi, de care au fost condamnați a se îndepărta din rațiuni profilactice. Unul dintre ei pune totuși recunoștința mai presus decât toate celelalte. Se întoarce. Cade cu fața la pământ la picioarele lui Iisus și îi mulțumește. Contrariat într-un fel, Învățătorul exclamă: „Au nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? Şi i-a zis: Scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit.

În loc de concluzii

Aidoma fiecărui miracol săvârșit de Hristos, și acesta are un mesaj important. Atrage atenția cu privire la importanța recunoștinței. A faptului de a mulțumi lui Dumnezeu pentru toate. Nu pentru că El ar avea nevoie de aceasta. Spre deosebire de anumiți conducători lumești, al căror țel este acela de a fi gratulați și lingușiți de subalternii lor, cel al lui Dumnezeu e de a-Și împărtăși iubirea. Noi avem nevoie să-I fim recunoscători. Rugăciunea devine astfel cea care restabilește legătura noastră cu El. Ne ajută să ne auto-definim. Să ne asumăm în deplinătate. În plus, dă rost și valoare calității de făptură socială pe care omul e chemat să o experimenteze și asume deopotrivă. Îndrăzniți!