Lexicon athonit – Dicheu

Dicţionar

Lexicon athonit – Dicheu

    • Un grup de pelerini români, împreună cu dicheul Schitului „Sfânta Ana” din Muntele Athos
      Un grup de pelerini români, împreună cu dicheul Schitului „Sfânta Ana” din Muntele Athos / Foto: Pr. Silviu Cluci

      Un grup de pelerini români, împreună cu dicheul Schitului „Sfânta Ana” din Muntele Athos / Foto: Pr. Silviu Cluci

Dicheul este ales anual de părinții din schit, trăiește într-o casă din apropierea arhondaricului și îi găzduiește pe închinători.

Dicheu (Δικαίος) este Stareţul unei colibe dintr-un schit idioritmic, care administrează şi reprezintă schitul timp de un an şi care are în grijă şi biserica mare. Este ales anual de părinţii din schit, trăieşte într-o casă din apropierea arhondaricului şi îi găzduieşte pe închinători. Are în grijă kiriakonul, păstrează cu grijă odoarele schitului şi slujeşte Liturghia sau rânduieşte pentru slujire un ieromonah din schit. În ascultarea sa, el are un ajutor de dicheu (παραδικαίοσ).

Atunci când a vieţuit la Schitul Ivironului (1964-1967), Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul a fost şi dicheu al schitului. După ce îşi îndeplinea îndatoririle la biserica schitului, lăsa un bilet în care îi ruga pe vizitatori să sune clopoţelul de îndată ce vor ajunge acolo, iar el se retrăgea la chilia sa să se roage. Când auzea clopoţelul, cobora la biserică şi se îngrijea de închinători, odihnindu-i trupeşte şi duhovniceşte.

Citește despre: