Liniştea este o condiţie esenţială. Chiar dacă nu s-ar ruga cineva cu cuvinte, chiar şi numai cu singură liniştea se roagă. Ea este rugăciune tainică şi ajută mult pe cel care se roagă, aşa cum îl ajută pe om respiraţia, care este nevăzută. Cel care face lucrare duhovnicească în linişte se adânceşte după aceea în rugăciune. Ştii ce înseamnă se adânceşte? Atunci când stă în braţele maicii sale, copilaşul nu vorbeşte.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol. 1: Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 188)