Sfânta Mare Muceniță Varvara este zugrăvită în iconografia ortodoxă îmbrăcată în veșminte albe și roșii. Albul este culoarea „luminării”, a curăției și a nevinovăției. Roșul este culoarea sângelui, a jertfei lui Hristos și simbolizează moartea martirică pentru credința în Iisus Hristos.

Până în secolul al XV-lea, Sfânta Varvara era zugrăvită sub chipul unei fecioare cu părul ondulat, care era înveșmântată într-o tunică lungă, peste care avea o pelerină (mantie). Începând cu secolul al XVI-lea, Sfânta Varvara a început să fie reprezentată precum o patriciană, îmbrăcată fastuos, conform modei din Evul Mediu, purtând uneori, în locul acoperământului de pe cap, o coroană.

În mâna dreaptă, Sfânta Varvara ține o cruce, ca mărturie a chinurilor la care a fost supusă pentru credința în Hristos. Adesea, Sfânta Varvara este înfățișată ținând în mâna stângă un potir, ca una care este apărătoare de moartea năpraznică și ca una care nu voiește ca cei aflați pe patul de moarte să fie lipsiți de Dumnezeiasca Împărtășanie. În unele icoane, în locul potirului, aceasta ține în mâna dreaptă o ramură de finic, crinii fecioriei sau un turn cu trei ferestre.

Atunci când sfânta nu este zugrăvită ținând în mâna stângă turnul cu trei ferestre, acesta este zugrăvit în fundal. De asemenea, fundalul icoanei este pictat întunecat sau prezentând urme de ceață, spre amintirea minunii din timpul martiriului sfintei.

Sfânta Mare Muceniță Varvara este considerată ocrotitoarea artileriștilor, a militarilor, a minerilor și a tuturor celor care în munca lor zilnică întâlnesc explozibili.