Elemente vechi testamentare în slujba Vecerniei

Vecernia, prin componentele ce o alcătuiesc, are rolul de a ne aminti și a ne purta simbolic prin toată perioada Vechiului Testament, de la crearea lumii și până la venirea Mântuitorului în lume, aşteptându-L pe Hristos.

Fiind o slujbă ce are rolul de a ne aminti de perioada Vechiului Testament, de la crearea lumii și până la împlinirea făgăduinței lui Dumnezeu, adică venirea în lume a Mântuitorului Hristos, Vecernia cuprinde în oficiul ei elemente preluate din Testamentul Vechi al Sfintei Scripturi, și anume acte liturgice (tămâierea), rugăciuni sau lecturi biblice (psalmi).

Începutul Vecerniei este marcat de un act liturgic moștenit din cultul templului mozaic, și anume cădirea bisericii, pe care preotul o face în acest moment în tăcere, simbolizând începutul facerii lumii, când Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra pământului „netocmit și gol”, iar cuvântul creator al Lui nu se făcuse încă auzit. În continuare, citirea Psalmului 103 la strană împărtășește celor prezenți din frumusețea și perfecțiunea cu care Dumnezeu a creat lumea și toate cele din ea, slăvind totodată înțelepciunea Sa cea nespusă. De asemenea, cădirea din timpul cântării „Doamne, strigat-am” și a psalmilor următori (140, 141, 129 și 116), amintintește de perioada veche în care Dumnezeu mergea printre oameni, în Rai. Închiderea Ușilor Împărătești, din momentul acesta, simbolizează alungarea din Eden pricinuită de căderea în păcatul neascultării a protopărinților noștri, iar preotul, stând în fața ușilor, îl întruchipează pe Adam care se căia pentru fapta sa la porțile Raiului. Cădirea ce urmează după această parte a slujbei reprezintă jertfele aduse lui Dumnezeu în vremea Vechiului Testament și rugăciunile înălțate de către oameni.

Vohodul Vecerniei, din timpul cântării imnului „Lumină lină”, amintește de cum drepții Vechiului Legământ au așteptat venirea lui Mesia, a Salvatorului promis, toată speranța și încrederea lor fiind concentrată doar în jurul profețiilor proorocilor din această vreme. Prochimenul este de asemenea un element important, ce comprimă toată slujba într-o idee simplă, extrasă din psalmi, care arată vădit scopul sau evenimentul pentru care se săvârșește Vecernia din ziua respectivă.

La slujba Vecerniei, componentele vechi-testamentare alternează cu imnele de inspirație nouă, pur creștină, alcătuite de Biserică în cinstea sfântului sau al praznicului zilei, împreună îndemnându-ne să cugetăm la cuvântul lui Dumnezeu, la evenimentele sau persoanele din istoria mântuirii care ne sunt călăuzitoare în drumul nostru spre desăvârșire, totodată, oficierea ei, oferindu-ne prilejul de a aduce laudă și mulțumire lui Dumnezeu pentru darurile Sale minunate din timpul zilei.

De la același autor

Ultimele din categorie