Această formulă liturgică „să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte, sfânta jertfă cu pace a o aduce”, este rostită de preot sau diacon imediat după mărturisirea Crezului  (Simbolul de credință). Ea este un îndemn la evlavie și curaj duhovnicesc. Este ca și când ne-ar spune: luați aminte, locul pe care sunteți este sfânt și sfințitor, să nu întinați cu nepregătirea și necurăția vieții voastre cele ce se săvârșesc și să nu vă faceși nevrednici de darurile Jerfei!

„Să stăm bine”, adică să stăm cu tărie pe înălțimea duhovnicească la care am ajuns. Sfântul Apostol Pavel exprimă această grijă de a păstra o stare câștigată prin nevoințe și rugăciune, cu cuvintele: „Când stai, ia aminte să nu cazi”. 

„Să stăm cu frică”, însă nu cu frica robilor, nu cu frica prin care ne îndepărtăm de Dumnezeu, ci cu frica unor copii în fața părintelui lor iubitor, deci cu respectul și cuviința ce se cuvine să o avem în fața Părintelui Ceresc.

„Să luăm aminte, sfânta jertfă cu pace a o aduce”. Toată atenția noastră să fie îndreptată spre aducerea sfintei jertfe în pace, adică cu sufletul liniștit și scutit de toată vrăjmășia, precum Însuși Mântuitorul ne-a poruncit, ca atunci „când aducem darul la altar să fim mai întâi împăcați cu frații noștrii”.