Sănătate să vă dăruiască Dumnezeu; iar dacă aceasta nu vă este de folos acum, să vă dea răbdare plină de recu­noștință. În ce privește faptul că întoar­cerea lăuntrică spre Dumnezeu nu mai este aceeași în boală, să știți că este o ur­mare a slăbiciunii. Cine își simte netreb­nicia înaintea lui Dumnezeu nu-și va îngădui simțăminte necuvenite nici în vremea bolii. Înțelepțiți-vă! Sufletul neîncercat prin ispite nu este bun de ni­mic. Atunci când sunteți bolnavă puteți să vă îngăduiți unele înlesniri; nu este rău mai ales dacă beți cacao. Nu e nimic că nu faceți toate mătăniile după pravilă. Puteți să nu treceți aceasta în lista de pă­cate, ci curățiți ceea ce ați trecut deja.

Împliniți pravila făcând Rugăciunea lui Iisus în tăcere. Totodată, dacă puteți face mătănii, faceți câte puteți; de nu, stați în picioare. Dacă nu puteți sta în picioare, ședeți; dacă nu puteți ședea, stați întinsă. Atâta doar: nu încetați a fi cu mintea împreună cu Domnul.

V-ați îmbolnăvit atât de greu, încât vă pregătiți de moarte. Întotdeauna tre­buie să ne pregătim de moarte, cu atât mai mult în vreme de boală. Dar dacă veți muri sau încă vi se vor mai da zile de trăit, lucrul acesta ține de voia lui Dumnezeu. Veți mai trăi și vă veți mai osteni. De-abia ați început.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Boala și moartea, traducere din lb. rusă de Adrian și Xenia Tănăsescu, ed. a 2-a, Editura Sophia, București, 2007, pp. 36-37)