Dacă puteţi, pe cât puteţi, ascundeţi-vă faptele vieţii duhovniceşti şi nici la vedere, nici în discuţii, nici în alte condiţii nu le dezvăluiţi, ci lucraţi simplu... Numai de vorbăria deşartă să fugiţi.

Frica de Dumnezeu şi evlavia înaintea măreţiei Lui nedescrise păstraţi-le întotdeauna şi aprindeţi-le în voi şi pe lângă acestea să aveţi inima înfrântă şi smerită. Credinţa tare păstraţi-o şi nădejdea nebiruită. Smeriţi-vă înaintea tuturor şi pe ceilalţi mai presus de voi să-i consideraţi. Tăcerea s-o iubiţi şi să vă însinguraţi, pe cât puteţi, ca să fiţi în unire cu Domnul. Atunci El însuşi Se va face pentru voi călăuzitor şi învăţător şi alte persoane pentru aceste lucruri nu vă vor mai trebui.

...Lucrarea lăuntrică nu are preţ şi nimic nu trebuie să preferaţi înaintea ei.

Căci principalul este să umblaţi înaintea lui Dumnezeu sau sub ochii lui Dumnezeu cu conştiinţa că Dumnezeu Se uită la voi, la sufletul vostru, în inima voastră şi că vede acolo tot. Conştiinţa aceasta este cea mai puternică pârghie în mişcarea vieţii duhovniceşti lăuntrice.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înțelepte, traducere de Cristea Florentina, Editura Cartea Orodoxă, p. 250)