Oare socotiți, fraților, că este lucru mic a câștiga cineva Împărăția Cerurilor? Dar nu știți că pentru această împărăție, precum este scris, sfinții Părinți au petrecut în piei de capre, lipsiți fiind, pătimind rău, scârbindu-se, rătăciți prin pustii și prin munți, prin crăpăturile pământului și prin peșteri și că socoteau lumea ca nimic?

Isaia a fost tăiat cu fierăstrăul, Ieremia a fost aruncat în lac adânc și mocirlos și Iona a fost aruncat în mare și înghițit de chit. Daniil a fost dat leilor să fie sfărâmat de ei și trei săptămâni a postit și pâine n-a mâncat. Cei trei tineri au fost închiși în cuptorul cel de șapte ori ars. Zaharia, tatăl Mergătorului-Înainte, prin ucidere de sabie a murit și chiar Înaintemergătorului i s-a tăiat capul.

Și nu ar ajunge vremea să povestim despre Pavel, care zice că cu foamete și sete, cu frig și goliciune, cu osteneală și trudă a petrecut viața sa, nemaiadăugând celelalte pătimiri fără de număr ce a suferit. Întâiul mucenic Ștefan a fost ucis cu pietre, Iacob fratele Domnului a fost omorât. Dar patimile Apostolilor, trudele sfinților mucenici, nevoințele cuvioșilor părinți unde le puneți? Dar, fraților, cu aceste pătimiri ei au dobândit bunătățile făgăduite, precum am zis, și veselia nespusă și veșnică. Așadar și noi smeriții să ne nevoim, fraților.

(Sfântul Teodor Studitul, Cuvântări duhovnicești, Editura Episcopia Alba Iulia, Alba Iulia, 1994, pp. 79-80)