În afara diavolului şi a patimilor, şi lucrurile zămislesc gânduri. Sfântul Grigorie Sinaitul precizează însă că, lucrurile produc gândurile simple şi bune, în timp ce insinuările diavolului provoacă gânduri rele . Prin urmare, privite în sine, lucrurile nu sunt rele. Rele pot fi dorinţele neruşinate dinlăuntrul nostru, patimile încuibate în noi, şi provocările care vin din partea demonilor: „Căci precum moara, câtă vreme e mişcată de apă, nu se poate opri de la sine, dar stă în puterea morarului să macine grâu sau neghină, tot astfel şi cugetarea noastră, fiind mereu în mişcare, nu poate sta fără gânduri, dar stă în puterea noastră să gândim cele duhovniceşti sau cele trupeşti”. Prin urmare, când zăbovim „în griji lumeşti şi în lucruri trupeşti, ba ne mai dăm şi la vorbe deşarte şi netrebnice, sporesc în noi gândurile cele ticăloase” (Sf. Ioan Casian). Rău nu este deci, a trăi în lume sau a ne folosi de ea, ci ceea ce se află în predispoziţiile noastre şi în voia proprie.

(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, p. 252)