Luminândele, care se mai numesc şi svetilne („luminătoare”), sunt o categorie de stihiri sau tropare ce se cântă înainte de Laude (la slujba Utreniei). Se numesc aşa pentru că odinioară se cântau în momentul când începea să se lumineze de ziuă şi pentru că în mai toate cântările care poartă acest nume, tema este trimiterea luminii harului dumnezeiesc.

Al doilea înţeles este cel de „trimitere”, semnificând atât trimiterea sfintelor femei la Apostoli de către Iisus, în ziua Învierii Sale, cât şi trimiterea celor doisprezece Apostoli la propovăduire după Înviere. Într-o altă perspectivă duhovnicească, luminânda semnifică şi făgăduinţa trimiterii Sfântului Duh, făcută de Mântuitorul Iisus Hristos înainte de Înălţarea Sa la cer.

Sunt denumite astfel şi pentru că odinioară în biserica Aghia Sofia din Constantinopol se trimitea un cântăreţ în mijlocul bisericii spre a cânta aceste luminânde. Luminândele Învierii au fost alcătuite de împăratul bizantin Constantin al VII-lea Porfirogenetul, în secolul al X-lea.

Fie ca prin cântarea acestor frumoase stihuri, Dumnezeu să ne lumineze inima, mintea şi sufletul.