Viaţa noastră este o luptă duhovnicească cu duhurile nevăzute ale răutăţii. Fie ne aţâţă prin patimile noastre şi ne îndeamnă la încălcarea poruncilor lui Dumnezeu. Dacă înţelegem şi cercetăm cu atenţie, vom afla că pentru fiecare patimă există un leac: o poruncă opusă acesteia şi de aceea vrăjmaşii se străduiesc să nu ne lase să ajungem la acest leac mântuitor.

De lupii cei tainici, fără ajutorul lui Hristos, este cu neputinţă să ne izbăvim - pentru alungarea lor este nevoie de harul Lui cel atotputernic, nu de neputinciosul ajutor omenesc. De aceea trebuie să mergem pe urmele lui Iisus cu cea mai mare smerenie, Lui să I le cerem pe toate şi înaintea Lui să revărsăm toată durerea noastră şi mai presus de acestea s-o rugăm pe Maica Domnului şi pe ceilalţi plăcuţi ai lui Dumnezeu pentru îndreptarea noastră, recunoscându-ne cu adevărat păcatele, neputinţele noastre.

Lupta cu patimile este necesară: căci întunericul şi negura patimilor întunecă ochii noştri sufleteşti ca să nu vedem Soarele Dreptăţii, pe Iisus.

(Ne vorbesc Stareții de a Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, p. 13)