Şi diavolul este putere nălucitoare. El se face în chipul lui Hristos, de străluceşte ca soarele; în chipul Maicii Domnului, în chip de îngeri, în chip de sfinţi, în tot chipul. Numai te-a prăpădit, dacă ai crezut.

Sfinţii Părinţi ai Patericului, marii sihaştri care trăiau numai cu rădăcini în pustie, aveau adesea luptă cu diavolii.

La unul a venit diavolul în chipul lui Hristos şi el îşi căuta de lucru, că lucra la coşniţe. Acela strălucea ca soarele, iar bătrânul închidea ochii. Şi a strigat diavolul:

- Bătrânule, da uită-te la mine!

- Dar cine eşti tu?

- Dar nu vezi că eu sunt „Hristos”?

Şi acela închidea ochii mai tare:

- Eu sunt păcătos, a zis el, şi nu sunt vrednic să văd pe Hristos.

- Ei, bătrânule blestemat, m-ai cunoscut! Şi a şi fugit, că a văzut că l-a cunoscut.

(Ne vorbește Părintele Cleopa - 3, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2004, p. 22)