Dacă patimile trupești denaturează necesitățile firești ale organismului, patima iubirii de arginți este în totalitate spirituală, fiind lipsită de rădăcini fiziologice. Invidia și iubirea de arginți apar fără un motiv premergător de la natură, fiind alimentate doar de reaua voință, fără a avea vreo legătură cu instinctul natural.

Omul obsedat de iubirea arginților își pierde toată energia, posibilitățile și talentul pentru a aduna bogății, în defavoarea bunurilor cerești.

Nu bogăția în sine este păcat, ci reaua utilizare a acesteia. Alminteri, în baza acestui păcat, se dezvoltă nenorociri ca lăcomia, zgârcenia, hoția, colecționarea patologică, dorința de înavuțire, necredința în Dumnezeu.

(Konstantin V. Zorin, Genele și cele șapte păcate capitale, traducere de Eugeniu Rogoti, Editura Sophia, București, pp. 95-96)