Cu aproape 40 de ani în urmă, Fănica era foarte bolnavă. „Mi se umflase burta şi doctorii mi-au spus că am cancer. M-au trimis acasă. Dar eu am venit la Iaşi, la Sfânta Parascheva”, îşi începe povestea femeia din Tecuci. Atunci, pentru prima dată, a participat la acatistul pe care-l citesc preoţii, înainte de a scoate racla afară, spre închinare. „Şi-am văzut cu ochii mei că au vrut să ridice racla sus, au pus-o pe umeri şi când să iasă afară cu racla, racla mergea înapoi. Atunci, preoţii au dus-o iar pe catafalc, s-au așezat în genunchi cu toţii şi toată lumea din biserică s-a rugat cu lacrimi în ochi”, îşi aminteşte Fănica.

După aceea, au scos racla cu atâta uşurinţă, de ziceai că duc o pană. „Eu, de drag, m-am apucat cu mâinile de raclă şi am mers pe sub ea toată Mitropolia. Am pierdut un papuc în mulţimea aia, dar nici n-am vrut să mă mai întorc înapoi. Aşa că, după aia mi-am cumpărat nişte gumari. Am luat gumari şi apoi m-am dus acasă şi am spus în toată comuna, că pe atunci nu se ştia de Cuvioasa”, mărturisește femeia. A fost momentul în care sfânta a făcut-o sănătoasă, iar ea nu are cum să uite acest lucru. Din acea clipă, Sfânta Parascheva i-a devenit mamă bună. „Nu mă lasă Cuvioasa! Eu nu mă despart de Cuvioasa niciodată!”, mărturiseşte femeia, ajunsă la multişor peste 70 de ani.

(Mărturie de la Hramul Sfintei Parascheva – Iași, 2013)