Să nu mai vorbești nimic, să nu mai ajuți verbal, ci cu rugăciune! Material nu pot, dar rugăciunea nu poate să mi-o ia nimeni. Și dacă vorbirea mea cu el este manifestarea rugăciunii mele lăuntrice, ai făcut mai mult decât ajutându-l material. Uneori suntem chiar duri, putem fi chiar duri cu cel cu care stăm de vorbă și să-l ajutăm foarte mult. Că rămâi uimit, te rogi zicând „Doamne, dă-mi puterea să fiu blând, să-l ajut pe cel din fața mea!“ și te manifești totuși cu duritate! Și pe urmă plângi și te întrebi de ce. Probabil că asta trebuia. Asumă-ți și asta, că nu ai ajuns la desăvârșire. Mai suntem și cozi de topor câteodată. Dar zi: „Doamne, transformă Tu aceasta în ceva bun pentru devenirea lui duhovnicească și a mea!“.