Postul ne învaţă cum să ne stăpânim simţurile şi trupul, el ne învaţă cum să ne înfrânăm de la relaţiile intime. Este important să se respecte zilele şi perioadele de post (Postul Mare, al Crăciunului, al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, şi postul Adormirii Maicii Domnului), când Biserica nu săvârşeşte Taina Cununiei. Soţii trebuie să se înfrâneze şi în zilele în care se pregătesc să primească Sfânta Împărtăşanie. De asemenea, în ajunul sărbătorilor împărăteşti, în Săptămâna Luminată şi în zilele Crăciunului. În aceste perioade, creştinul trebuie să se umple de sentimentul de „bucurie pentru Dumnezeu”, care este cea mai mare bucurie. 

Un element important al postului în viaţa de familie este înfrânarea trupească a soţilor. Încălcarea ei trebuie însoţită de pocăinţă şi de multe ori are ca rezultat sarcinile nedorite, îmbolnăvirea copilului conceput în timpul postului etc. „Posibil ca de boala soţiei ‒ scria stareţul Ambrozie unui creştin ‒ să fiţi de vină chiar dumneavoastră: poate nu aţi respectat sărbătorile sau nu aţi fost fidel soţiei, fapt pentru care Dumnezeu v-a pedepsit cu boala ei”. Pedeapsa loveşte acolo unde soţii au greşit, iar toate consecinţele relaţiilor intime se răsfrâng asupra femeii. Soţul este dator să se abţină, din dragoste pentru soţie, pe care, cum spune Apostolul Pavel, el trebuie să o iubească ca pe propriul său trup (Efeseni 5, 28-30). Simţământul măsurii şi înfrânarea, apropierea duhovnicească şi sufletească a soţilor, dragostea lor atotcuprinzătoare sfinţesc şi înveselesc momentele unirii lor trupeşti. Această unire devine expresia şi simbolul dragostei şi al apropierii lor. Apostolul Pavel spune: „Să nu vă lipsiţi unul de altul decât cu bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre” (I Corinteni 7, 5).

(Pr. Prof Gleb Kaleda, Biserica din casă, Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2006, p. 206)