Ca să te rogi, trebuie să te apropii de Dumnezeu așa cum te apropii de un om?

Nu, ci trebuie să fii sporit duhovnicește, ca să poți comunica cu Dumnezeu prin rugăciune făcută cu durerea inimii. Creștinul adevărat are multă bucurie. Mai bine să te rogi la miezul nopții, căci mai ușor te apropii de Dumnezeu. Mintea trebuie să fie curată. Încep rugăciunea spunând de multe ori „Sfinte Dumnezeule...”, apoi „Slavă Ție, Dumnezeule...”. Mai întâi Îl slăvești pe Dumnezeu, și după aceea Îl rogi. Apoi spun „Tatăl nostru” și încep să spun Fericirile din Evanghelie.

(Anastasie Malamas, Ca aurul în topitoare. Viața mucenicească a unui Iov al zilelor noastre, traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2012, p. 30)