Actuala Catedrală mitropolitană este o construcţie monumentală din veacul al XIX-lea, construită pe locul unde s-au aflat temeliile a două biserici mai vechi: biserica Albă (sec. XV) şi biserica Stratenia (sec. XVII).

Actul de naştere al edificiului este decretul domnitorului Ioan Sandu Sturdza (8 august 1826), însă piatra de temelie şi construcţia propriu-zisă se datorează râvnei şi ostenelilor mitropolitului Veniamin Costachi. Lucrările au început în anul 1833. Arhitecţii vienezi Johann şi Gustav Freiwald au adoptat pentru noua biserică stilul neoclasic, întâlnit şi la alte biserici monumentale din ţări europene. S-a lucrat intens până în anul 1841, dar în 1842 mitropolitul Veniamin a fost silit să se retragă din scaun şi lucrările au fost întrerupte.

Totodată, au apărut probleme serioase în legătură cu rezistenţa turlei din pricina greutăţii cupolei centrale de mari dimensiuni şi timp de aproape 40 de ani biserica a rămas neterminată. La stăruinţele mitropolitului Iosif Naniescu (1875-1902), autorităţile statului român independent hotărăsc reluarea lucrărilor.

La 15 aprilie 1880 se pune cea de-a doua piatră fundamentală. Planurile sunt refăcute de arhitectul Alexandru Orăscu, rectorul Universităţii din Bucureşti, care adaugă cele două rânduri de pilaştri masivi din interior. Se renunţă la cupola de mari dimensiuni, înlocuind-o cu un sistem de patru bolţi, despărţite prin arce transversale. Pictorul bucureştean, Gheorghe Tăttărăscu, împodobeşte Catedrala cu icoane şi elemente decorative care impresionează prin diversitate şi sensibilitate de influenţă renascentistă, noutăţi căutate de pictura bisericească românească în secolul al XIX-lea, dar respectând canoanele Erminiei ortodoxe.

Sfinţirea Catedralei, la 23 aprilie 1887, a fost o sărbătoare pentru întreaga naţiune. Familia primului rege al României, Carol I, şi-a legat numele de acest sfânt lăcaş prin donaţii de mare preţ, fiind pictată în tabloul votiv de la intrare.

Odor de sfinţenie, izvor de speranţă şi mângâiere sufletească, moaştele Sf. Cuv. Parascheva, aduse aici de la Mănăstirea „Trei Ierarhi” în anul 1889, sunt un dar de mare preţ pentru clerici şi credincioşi. Astăzi, alături de acestea, în Catedrală se află şi o parte din moaştele Sf. M. Mc. Gheorghe.

Momente de sărbătoare, de bucurie duhovnicească au marcat în ultimii ani ziua Sfintei Parascheva: aducerea moaştelor Sfântului Apostol Andrei din Patras (Grecia), în anul 1996, ale Sfântului Mare Mucenic Gheorghe din Livadia (Grecia), în anul 2000, a cinstitului brâu al Maicii Domnului din Volos (Grecia), în anul 2001.

Apoi, Sărbătoarea Cuvioasei din 2002 a fost binecuvântată de moaştele Sfântului Ioan Casian, din Marsilia (Franţa), iar cea din 2003 de moaştele Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, de la Tesalonic.

În 2004, Moldova întreagă s-a bucurat să se poată închina unui fragment din Sfânta Cruce, adus la Iaşi de la Mănăstirea „Panaghia Soumela“ din Mitropolia de Veria – Grecia, în 2006, Sfânta Parascheva s-a întâlnit cu Sfântul Nectarie Taumaturgul de la Eghina, iar în 2007 ne-am bucurat cu toţii să putem cinsti moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur, aduse de la Mănăstirea „Sfântul Varlaam”, din Complexul monahal Meteora - Grecia.

În 2008, odată cu împlinirea a 500 de ani de la trecerea la cele veşnice a Sfântului Ierarh Nifon, patriarhul Constantinopolului, pelerinii sosiţi la Iaşi de hramul Cuvioasei au putut cinsti moaştele acestuia, aduse de la Catedrala mitropolitană din Craiova. În 2009, Sfânta Parascheva a stat din nou alături de părticica din moaştele Sfântului Vasile cel Mare, de la Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi“ din Iaşi, lângă care a fost aşezată, spre cinstirea credincioşilor, timp de 239 de ani, în Biserica „Sfinţii Trei Ierarhi”.

În toamna anului 2010, pelerinii sosiţi la Iaşi au cinstit moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, dar şi ale Sfântului Maxim Mărturisitorul, aduse de o delegaţie condusă de arhimandritul Partenie, stareţul Mănăstirii „Sfântul Pavel“ de la Muntele Athos. Hramul din 2011 ni l-a adus spre cinstire pe Sfântul Mucenic Policarp, episcopul Smirnei, de la Mănăstirea Ambelakiotissa din Grecia, iar la sărbătoarea din 2012 au fost aduse moaștele Sfântului Cuvios Teofil cel Nebun pentru Hristos de la Mănăstirea Kitaev.

Au trecut deja zece ani de la acel moment binecuvântat, iar de atunci cu binecuvântarea IPS Părinte Mitropolit Teofan, și alți sfinți au „vizitat-o” pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, cu prilejul hramului din data de 14 octombrie. Vă prezentăm, în continuare, lista lor completă:

2013 – Moaștele Sfântului Simeon din Muntele Minunat (aduse de la Mănăstirea Neamț)

2014 – Moaștele Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu (aduse de la Biserica Sfântul Gheroghe Nou din București)

2015 – Moaștele Sfintei Maria Magdalena (aduse de la Mănăstirea Simonos Petras din Sfântul Munte Athos)

2016 – Moaștele Sfântului Neofit Zăvorâtul (aduse de la Mănăstirea „Sfântul Neofit” din Cipru)

2017 – Moaștele Sfintei Mari Mucenițe Tecla (aduse de la Mănăstirea Neamț)

2018 – Moaștele Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina (aduse din Katerini, Grecia)

2019 – Moaștele Sfântului Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei (aduse din Corfu, Grecia)

2021 – Moaștele Sfântului Gheorghe Pelerinul (aduse de la Mănăstirea Văratec)

2022 – Moaștele Sfântului Cuvios Paisie Velicicovschi (aduse de la Mănăstirea Neamț)

Catedrala trăieşte mereu în lumina Învierii, prin râurile de apă vie ale rugăciunii.