După venirea sa în Sfântul Munte, Sfântul Grigorie Palama a mers în apropierea Mănăstirii Vatoped la un monah pe numele său Nicodim „un om minunat în faptă şi în cunoaşterea lui Dumnezeu” şi binecunoscut tuturor aghioriţilor. Nicodim trăia o viaţă isihastă, iar Sfântul Grigorie a intrat sub ascultarea sa şi a fost tuns de acesta în cinul monahal.

În primii ani ai vieţii sale monahale a dus o existenţă de o mare severitate ascetică. Trăia în post şi priveghere, cu trezvia minţii şi neîncetata rugăciune. În acelaşi timp se ruga mereu la Prea Sfânta Fecioară Maria ca aceasta să-i fie mijlocitoare către Bunul Dumnezeu. Rugăciunea sa era neîncetată. El repeta mereu „luminează-mi întunericul”. După doi ani de practici ascetice severe a avut o mare revelaţie. În perioada sa de retragere totală, adică „într-o tăcere şi atenţie încordată îndreptată către Dumnezeu”, i-a apărut dinainte Sfântul Ioan Evanghelistul, nu în somn, ci în vedere duhovnicească şi i-a spus că fusese trimis de Prea Sfânta Fecioară Maria pentru a afla de ce se ruga către Dumnezeu ziua şi noaptea cu cuvintele „luminează-mi întunericul”. Grigorie îi răspunse cu înflăcărare ca Îl ruga pe Dumnezeu să-l lumineze ca să poată afla şi îndeplini voia Sa pentru mântuirea sufletului său. Atunci, Sfântul Ioan Evanghelistul i-a transmis mesajul Maicii Domnului: „Eu însămi te voi sprijini”.

După slăvita adormire întru Domnul a părintelui său duhovnicesc, Sfântul Grigorie a mers la Marea Lavră pentru a-şi continua viaţa ascetică. Pentru aceasta s-a aşezat în apropierea mănăstirii la catisma Sfântului Sava.

În anul 2002, în apropiere de peştera Sfântului Grigorie Palama, Mănăstirea Vatoped a ridicat o frumoasă chilie închinată Sfântului Grigorie.