Viitoarea mamă trebuie să fie foarte liniştită şi împăcată, de aceea pentru ca anormalele capricii de care dau dovadă în mod obişnuit gravidele să nu corupă inima ei, să nu o păgubească, femeile care se pregătesc de naştere trebuie să se împărtăşească mai des cu Sfintele lui Hristos Taine. „Cu cât mai des, cu atât mai bine!”, spune Sfântul Serafim de Sarov. Bineînţeles, cu conştiinţa propriei nevrednicii; bineînţeles, simţind cât de neputincioşi suntem şi câtă nevoie avem de puterea lui Dumnezeu, care ne sfinţeşte atât pe noi, cât şi rodul din pântece. 

Potrivit mărturiei unora dintre scriitorii bisericeşti, starea sufletescă a copilului este în mare măsură determinată de starea inimilor părinţilor în sfinţita clipă a zămislirii. Soţul şi soţia, a căror dragoste este sacră, al căror aşternut este curat şi neprihănit, trebuie să se îngrijească de curăţia inimii. Este foarte important să se ceară ajutorul preotului înainte de naştere, să fie părintele duhovnicesc sau pur şi simplu un oarecare preot cu luare-aminte să citească rugăciune pentru naştere uşoară.

Vă îngrijoraţi că veţi avea o naştere grea, şi încă în aşa măsură vă faceţi griji şi temeri, încât acest gând va împiedică să vă folosiţi de orice bun al vieţii, şi de aceea vreţi să aveţi o rugăciune spre întărire... Vă puteţi ruga zilnic Împărătesei Cerurilor, rostind de cel puţin douăzeci de ori pe zi „Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te!”, cu metanii măcar mici. De tot atâtea ori să rostiţi şi condacul ei: „Nu avem alt ajutor, nu avem altă nădejde, fără numai pe tine, Stăpână. Tu ne ajută nouă, că spre tine nădăjduim şi cu tine ne lăudăm, ca să nu fim ruşinaţi, că robii tăi suntem”.

(Cum să educăm ortodox – 300 de sfaturi înţelepte pentru părinţi de la sfinţi şi mari duhovnici, Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2011, p. 30)